- Politic - nr. 490 / 26 Februarie, 2010 Il cunosc din anul 1997, pe timpul in care era un incepator consilier, din partea Ministerului de Externe, in delegatia romana la Adunarea Parlamentara a Cooperarii Economice a Marii Negre (APCEMN). Sobru, cumpatat, cult, inteligent! Un adevarat profesionist! Drumurile ni s-au cam despartit dupa anul 2000, cand, bulgarit din toate partile, de toti catelandrii politici, PUNR a iesit de pe scena politica, asa cum, mai tarziu, s-a intamplat si cu PRM. Aparatorii interesului national, ai demnitatii si verticalitatii romanesti n-au fost agreati dupa 1990! Ne-am mai intalnit, de atunci, de vreo trei ori, la Targu-Mures. Cam atat. Cand a candidat la presedintia partidului, m-am bucurat sincer. Mi-a parut rau ca nu a fost el, desi merita din plin, candidatul PSD la Presedintia Romaniei. Avea sanse! A reusit sa urce in ierarhiile de partid pe propriile merite, prin pozitia lui nedispusa compromisului, prin eleganta politica, buna-crestere, aleasa educatie si scoala buna. Dar n-a fost sa fie! Speram, de data aceasta, sa fie el cel care, in confruntarea cu Geoana, Nastase, Mitrea, Ponta, Mazare, sa invinga! Cand l-am vazut, insa, la tribuna Congresului Extraordinar, aproape desfigurat, ravasit (De revolta? De greata? De umilinta?), inclinand balanta si renuntand in favoarea lui Geoana, eram sigur ca ceva anume, printr-o cabala din interior, s-a petrecut in jurul lui. Dupa doua zile, lucrurile au inceput sa se desluseasca. Cristian Diaconescu, vicepresedinte pe atunci al PSD, beneficiar al unei protectii informative, a fost monitorizat (urmarit)! A cui e mana mizerabila? Un om politic, necorupt, a fost urmarit timp de 10 zile, inainte de congres. Un real pericol la adresa democratiei si a statului de drept! In asemenea situatii, premeditat, in spatiul public sunt aruncate acuzatii foarte grave, in functie de care se iau decizii politice