Există foarte multe povestiri, legende care ne spun ce a fost de fapt mărţişorul sau de ce, cum şi pentru ce încă îl mai sărbătorim. Concluzia ar fi însă numai una: magia a dispărut.

Până nu de mult, mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Adolescente purtau şi ele mărţişor însă la gât, în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. Acesta era atârnat în creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caş, pentru ca anul să fie unul „prosper". În Republica Moldova circulă un mit cum că, în prima zi a lunii martie, Primăvara a ieşit la marginea pădurii şi a observat că, într-o poiană, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea a vrut să-l ajute şi a început să rupă ramurile spinoase din jurul acestuia şi să dea la o parte omătul. Iarna s-a înfuriat însă şi a chemat vântul şi gerul. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit floarea cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget iar de acolo s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care a făcut ghiocelul să reînvie. Astfel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

Mai există însă şi un alt mit. Soarele ar fi coborât pe Pământ în chip de fată, de o frumuseţe nemaiîntâlnită. Vrăjit de aceasta, un zmeu a răpit-o şi a închis-o în palatul lui. Păsările au încetat să cânte iar lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând toate acestea, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. După un an de căutări l-a găsit, l-a chemat la „luptă dreaptă" pe zmeu şi, bineînţeles, l-a învins, iar apoi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer, a venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător a rămas, rănit, în palatul zmeului. A