Noul presedinte al PSD este inca in timpului minoratului politic si va fi controlat de o regenta pina va ajunge sa se impuna. Partidul Social Democrat nu arata foarte bine la citeva zile de la Congres. Evenimentul din week-end-ul trecut, soldat cu alegerea lui Victor Ponta ca presedinte, nu a avut, cel putin deocamdata, efectele regenerative asteptate. Congresul a primit atentie mediatica din plin, nu au lipsit momentele palpitante, rezultatul a fost surprinzator, dar toata aceasta emotie nu s-a convertit in speranta. Dimpotriva. La certurile de pina in Congres s-au adaugat altele, dezertarile din partid au continuat cu nume si mai sonore decit pina acum, iar dezorientarea si dispersia au ramas notele dominante. Bineinteles, nu trebuie sa ne grabim sa cintam prohodul PSD. Au facut-o altii, in alte momente in care partidul fondat de Ion Iliescu era in criza, si s-au inselat. Marele noroc al PSD este ca piata electorala cere un astfel de partid. Fondat pe structurile PCR, PSD a fost tinut ulterior in prim plan de succesul electoral (al lui Ion Iliescu in special), de accesul indelungat la resurse ale statului, de masinaria de partid redutabila si de retelele clientelare pe care si le-a creat. Exista o portiune consistenta de electorat care voteaza aproape mecanic cu stinga, din diferite motive: saracia, aspiratia spre o forma sau alta de protectie, participarea la beneficii din partea statului inainte sau dupa 1989, apartenenta la clientela extinsa a partidului etc. PSD a dominat perioade lungi din cei 20 de ani scursi de la revolutie: in intervalul 1990-1996, cind a exercitat autoritar puterea prin Ion Iliescu; in ultima parte a guvernarii CDR (1999-2000), cind, gratie grupului parlamentar puternic, a bombardat guvernul cu motiuni si i-a influentat agenda din opozitie; in timpul guvernarii de fier a lui Adrian Nastase; apoi in a doua parte a legislaturii trecute (2007