S-a apucat de facultate la 39 de ani, după ce a rămas şomeră. Acum este psiholog şcolar, scrie cărţi, este masterand şi se pregăteşte şi pentru doctorat.

Acopilărit la ţară, în localitatea Nicolae Bălcescu, din judeţul Tulcea. „Eram dependentă de cărţi, aşa cum sunt copiii în ziua de azi de calculatore. Scriam poezii, epigrame, îmi plăcea foarte mult literatura română“, îşi aminteşte Camelia. Când era clasa a VIII-a, părinţii au decis să se mute la Constanţa. Noua casă nu a fost pe placul micuţei Camelia, care s-a trezit într-o lume străină, cu oameni, colegi şi profesori noi. „Aveam multe lacune la şcoală şi n-am reuşit să le recuperez în acel an. Mi-a fost greu, aşa că nu am reuşit să intru la un liceu foarte bun“, povesteşte ea. A făcut prima treaptă la Liceul Şantierului Naval Constanţa, apoi, în treapta a doua, a trecut la Liceul Mihai Eminescu. Şomeră peste noapte După terminarea liceului, a lucrat ca funcţionar economic, apoi, ani de zile, ca gestionar de magazin. „Într-un final, m-am trezit şomeră peste noapte, la 38 de ani. Singura şansă era să mă duc să vând la alimentară. Şi nu mă vedeam făcând asta pe viitor. Mi-am dat seama că trebuia să fac o facultate. Mi-am vândut maşina, o Dacie, am dat examen, iar în 2000 am ajuns studentă la Psihologie în Constanţa. Am învăţat pe ascuns. Părinţii, care aveau peste 70 de ani, au spus «Bravo!». Am muncit mult şi am terminat ca şefă de promoţie“, rememorează ea. Îşi aminteşte perfect şi acum: maşina a vândut-o cu 1.350 de dolari. Cu 500 de dolari şi-a cumpărat primul calculator, pentru că avea nevoie să-şi facă lucrările pentru facultate. „În primele şase luni am devenit dependentă de Internet, am descoperit chat-urile şi vorbeam cu românii din diaspora. Apoi, mi-a folosit şi asta la ceva, pentru că mi-am făcut lucrarea de licenţă discutând despre dependenţa de Internet“, povesteşte Camelia zâmbind. Confesorul e