Tânărul a avut o copilărie foarte grea în urma căreia a rămas cu o boală psihică. Talentul său şi modul lui de a fi sunt însă impresionante. Cosmin a învăţat să cânte la acordeon, muzicuţă şi pian şi ajută bătrânii singuri.

Profil

Născut: 8 martie 1986

Studii: școala profesională

Carieră: Cântă la muzicuţă şi pian

Familie: Necăsătorit

În 1986, la numai două luni şi jumătate, Cosmin a fost abandonat de mama sa într-un spital din Timişoara. La trei luni, una din bunicile sale l-a luat şi l-a crescut până la 10 ani. „Până la patru ani nu am putut vorbi deloc. Bunica mea a fost cu mine la medic şi mi-a spus că o să fiu bine şi aşa a fost”, îşi aminteşte tânărul. În 1996, la vârsta de 10 ani, Cosmina fost luat în întreţinere de cealaltă bunică şi unchii săi de la Sânmihaiu Român. În custodia lor, băiatul a stat trei ani.

Această perioadă a fost foarte grea, Cosmin suferea bătăi şi era martorul certurilor din familie. „Stăteam la internat şi plângeam de fiecare dată când vedeam că după toţi copiii vine cineva, numai după mine nu vine nimeni. Mergeam la Sânmihai o dată la două săptămâni”, mărturiseşte tânărul. Suferinţele prin care a trecut băiatul i-au adus o boală psihică despre care Cosmin este conştient şi pe care încearcă să o controleze. „Mă enervez foarte repede. Uneori ţip fără să fiu violent, dar de cele mai multe ori ţin în mine”, a spus Cosmin.

„Muzica e viaţa mea”

Salvarea lui Cosmin a venit de la psihologul Norica Terecoasă. Aceasta a văzut situaţia lui şi în 1999 l-a dus la Fraţii lui Onisim, un centru de adăpost pentru copiii străzii. La 12 ani, tânărul, care acum are 24 de ani, a primit cadou un pian de lemn, iar acela a fost şi momentul în care dragostea pentru muzică a explodat în sufeltul tânărului. După ce a ajuns la Fraţii lui Onisim, psihologul care l-a adus aici l-a îndrumat şi