Adolescenţa nu este nicidecum o crudă glumă a naturii, aşa cum am putea crede, când totul ne iese pe dos, când corpul „nu ne mai ascultă“, ci mai degrabă momentul de apogeu al speciei.

Adulţii ar trebui să facă o plecăciune în faţa tinerilor sub 20 de ani, pentru că ei reprezintă punctul de apogeu al evoluţiei. Aşadar acea perioadă furtunoasă, când hormonii încep să o ia razna, când ni se părea că nimeni nu ne înţelege şi ne pierdeam printre mii de gânduri filosofice şi fără sens, când am suferit primele noastre deziluzii în amor, ar trebui considerată drept momentul în care am experimentat ce e mai bun din cele două lumi: „încântătoarea naivitate a unui copil şi independenţa liniştitoare a unui adult“. Cel puţin aceasta este părerea lui David Bainbridge, profesor de Anatomie clinică veterinară la Universitatea din Cambridge şi autorul unei cărţi dedicate celor mai fermecătoare şi, totodată, enervante creaturi de pe planetă: adolescenţii. În „Adolescenţii, o poveste naturală“, Bainbridge se adresează atât tinerilor, cât şi părinţilor acestora, încercând să îi convingă de faptul că adolescenţa este cea care a determinat succesul oamenilor pe pământ şi de aceea reprezintă „momentul de apogeu autentic“ al existenţei noastre. Deşi acest moment poate fi de multe ori dureros, el ne oferă cele mai puternice emoţii şi ne învaţă, încet, încet, cum stau lucrurile cu dificilul joc de a fi adult.

Vârful speciei

Oricât ar părea de ciudat, în opinia lui Bainbridge, adolescenţii sunt „caracteristica esenţială a rasei umane, pe care se pune baza succesului nostru“. În natură, nu există altă specie, în care „puiul“ este atât de independent timp de 20 de ani, iar acest lucru nu este întâmplător. Deşi nu se poate stabili cu precizie apariţia primului adolescent, oamenii de ştiinţă sunt de acord cu faptul că apariţia sa a precedat cu un pic creşte