A umblat prin satele Olteniei, a cules folclor autentic de la bătrânii satului, l-a trecut prin „filtrul sufletului" şi îl oferă publicului. A câştigat peste 100 de premii şi a înregistrat două albume.

Cel mai bun prieten al lui Georgel Nucă este cântecul. Primele cântece le-a învăţat de la bunica lui care la cei 86 de ani mai cântă cu plăcere melodiile Ioanei Radu. Georgel îşi aminteşte când se ducea în spatele casei şi cânta cu... cada în cap. „Cântam melodiile Irinei Loghin, Ion Dolănescu, iar mama mă lăsa în «goangele» mele. Doar când venea să mă ia la masă, trebuia să-mi întrerup repertoriul", povesteşte cunoscutul rapsod. Pentru prima oară s-a urcat pe scenă la 14 ani, iar amintirile de atunci îi sunt vii în memorie. „Ce emoţii mari am trăit la Festivalul «Ispas la Năsăud». Eram în costum popular şi aveam un ceas la mână pe care-l învârteam tot timpul. Matilda Pascal Cojocăriţa mi-a dat ceasul jos şi mi-a zis să nu fiu timid că şi eu am ce au toţi băieţii! «Du-te mă pe scenă, că eşti barbat!», m-a încurajat Sofia Vicoveanca. Pe scenă am intrat cu un cobzar, care mi-a dat un ton, iar eu am intrat pe altul şi ca să dreagă omul busuiocul a dat drumul jos la pană şi a intrat apoi pe tonalitatea mea", spune rapsodul.

Mărioara Murărescu, mentorul lui Georgel

Călit cu timpul pe scenele şi la festivalurile din ţară, Georgel Nucă şi-a învins timiditatea şi a devenit un rapsod extrem de apreciat. În redacţia Adevărului de Seară, cu dezinvoltură, ne cântă câteva melodii, aşa cum ar trebui ele interpetate, dar şi aşa cum sunt „chinuite" de aceia care nu stăpânesc muzica populară. „Am avut de învăţat de la Ion Drăgan, Lenuţa Purja, Paula Babalâc. La roadele cartierei mele a picurat şi Mărioara Murărescu, pe care o pot numi mentorul meu. La suflet îi am pe prof. dr. Gheorghe Oprea, şeful catedrei de Muzicologie de la Facultatea de Muzică din Bucureşti,