Nu ştiu pe câţi mai miră, de fapt, rezultatele controlului Direcţiei de Sănătate Publică, privind calitatea apei potabile din judeţ, potrivit cărora majoritatea fântânilor conţin apă otrăvită cu nitraţi. Sau că apa de mare adâncime, extrasă cu microinstalaţii, este la fel de contaminată.
De ce să mai revolte pe cineva faptul că apa din pânza freatică este plină de chimicale, din moment ce îngrăşămintele se folosesc pe scară largă în agricultură, de zeci şi zeci de ani? Este un efect firesc al epocii moderne şi al erei industrializării. În mod normal, ceea ce ar trebui să ne mire nu este calitatea apei din fântâni, ci faptul că această apă este consumată de majoritatea locuitorilor din mediul rural. Iar ceea ce ar trebui să ne revolte, într-adevăr, este faptul că aceşti oameni nu au altă sursă de apă potabilă la îndemână. Că în mileniul III, într-o ţară care a intrat de mai bine de 3 ani în Uniunea Europeană, singura sursă de apă "potabilă" a sute de mii sau chiar milioane de oameni este reprezentată, de fapt, de fântâni. În anul de graţie 2010, o grămadă de oameni au aceeaşi sursă de apă ca şi acum 100 de ani, 500 de ani sau 1.000 de ani. Ba chiar mai rău, pentru că atunci apa nu era contaminată cu substanţe chimice. Faptul că, totuşi, cazurile de îmbolnăvire sunt puţine, n-ar trebui să ne liniştească. Nici faptul că Direcţia de Sănătate Publică şi Prefectura au atras atenţia primarilor din mediul rural că "au obligaţia să ia toate măsurile pentru îmbunătăţirea calităţii apei furnizate populaţiei, care trebuie să fie adusă la parametrii corespunzători" nu are darul să schimbe cu ceva în bine lucrurile. Astfel de avertizări, probabil, s-au făcut în fiecare an, cel puţin din 1990 încoace. Cu ce ar putea schimba primarii situaţia? Sunt probleme care persistă de prea multă vreme ca să poată fi rezolvate deodată, doar de primarii de comune. Da, este într-adevăr o pr
