Sunt tineri, călătoresc pe bani puţini şi vor să cunoască în profunzime ţările în care merg. Reuşesc să facă asta datorită celor care îi primesc în casele lor, fără să le ceară bani, doar de dragul experimentului social şi al schimbului cultural. Ei sunt „couchsurferi”.
CouchSurfing (CS) este o reţea internaţională prin intermediul căreia oamenii din peste 230 de ţări din toată lumea au ocazia să se întâlnească, să înveţe unii de la alţii şi, bineînţeles, să se împrietenească. Denumirea vine de la ideea de a căuta un loc în care să dormi (couch, în limba engleză, înseamnă canapea). Primul pas pentru a deveni couchsurfer (sau „canapelist" cum le place membrilor români să glumească) este să-ţi alcătuieşti un profil pe site-ul www.couchsurfing.org.
E ora 21.30, într-o vineri. În bucătăria imensă a gazdelor sale din Bucureşti, Katharina a aprins aragazul şi a pus apă la fiert pentru un ceai. S-a făcut cam frig în apartamentul de patru camere. Cuplul care o găzduieşte a ieşit în oraş, ea însă era prea obosită să-i însoţească. Fotografiase toată ziua prin centru.
Katharina e originară din Polonia, locuieşte în Germania, studiază designul şi are 26 de ani. Lucrarea ei de diplomă este un proiect fotografic despre membrii CouchSurfing. Pentru a-l realiza, a contractat un credit studenţesc în valoare de 3.000 de euro şi a pornit într-o călătorie epică prin Europa de Est.
Pe parcursul a trei luni, Katharina speră să descifreze viaţa tinerilor couchsurferi şi să demoleze stereotipurile pe care occidentalii şi în special germanii le au despre est-europeni. A început cu ţara natală, Polonia, a trecut prin Slovacia şi Ungaria, iar săptămâna trecută a ajuns în România. Urmează Bulgaria şi Turcia.
Ghemuită pe scaunul din bucătărie, cu palmele lipite de cana cu ceai fierbinte, Katharina îşi acoperă un căscat şi începe să povestească despre cum a ajuns co
