Veche sarbatoare populara, Dragobetele a fost resuscitat dupa 1989, ca o replica autohtona la importul de "Valentines Day" (Ziua occidentala a indragostitilor, venita la pachet cu alte sarbatori "globalizate", cum ar fi Haloween-ul), si preluata apoi cu sarg si cu oarecare entuziasm de mass-media si de mediul urban.
Asa a devenit Dragobete un prilej de sarbatoare oraseneasca, si, ulterior, subiect de festivaluri locale (chiar si pe unde nu s-a pomenit in traditie de Dragobete), prilej in plus de vanzari pentru comerciantii de toate felurile... Conservatori si iubitori de traditie romaneasca adevarata, am rugat-o pe doamna CARMEN MIHALACHE - etnolog, cercetator la Muzeul Taranului Roman, sa ne spuna adevarata poveste a vestitorului popular al iubirii. Cine a fost Dragobete? De unde vine? E un mit al imaginatiei taranesti, urzit in serile friguroase de iarna, cand dorul de primavara si soare avea nevoie de-un vestitor, sau e vreun zeu pierdut al vremurilor pagane, protector al primelor suspine de dragoste?
Dragostitele
Pe vremuri, intr-un interval cuprins intre a doua jumatate a lunii februarie si prima jumatate a lunii martie, la tara "se tinea" Dragobetele. O sarbatoare prin care romanii n-au facut decat sa respecte un calendar ancestral, cel al firii, si sa-si randuiasca ritmurile cu cele ale naturii. Nimic mai simplu si mai lesne de inteles! Vorbesc la trecut, pentru ca putine mai sunt locurile in care oamenii isi mai aduc aminte de sarbatoarea asta si chiar si mai putine sunt cele in care se mai tine.
Datele erau variabile, de la zona la zona: cel mai frecvent 24 februarie, dar si 28 februarie, 1, 3, 9 sau chiar 25 martie. Oricum, toate aceste date gravitau in jurul echinoctiului de primavara. Nu numai timpul variaza dupa loc, ci si numele sarbatorii. Culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si inceputul se
