Cine spune că în "secolul vitezei" cultura nu are o valoarea prea mare, greşeşte. Mulţi oameni tind să catalogheze toţi adolescenţii din cauza câtorva, aruncând astfel cu vorbe de genul: "Tinerii din ziua de azi nu citesc", "Ei stau doar în baruri, nu se duc în alte locuri din care ar avea ce învăţa, ca teatrul".

Însă nu este aşa. E drept că în categoria cititului nu se încadrează atât de mulţi pe cât şi-ar dori cei mari şi e adevărat că o parte din adolescenţi îşi petrec timpul în diverse pub-uri, dar la fel de drept şi de adevărat e şi că teatrul a devenit o mare atracţie pentru ei. Acei dintre dumneavastră care obişnuiesc să meargă la teatru au observat că numărul tinerilor prezenţi în sala de teatru a crescut considerabil în compraţie cu stagiunea 2007-2008.

Piese de teatru ca "Adam Geist", "Deşteptarea primăverii", "Omul pernă" au trecut în scurt timp de la stadiul de enigmă la subiect cotidian. Tuturor le sunt cunoscute aceste nume, unii au vizionat chiar de două sau trei ori unele piese, fiind capabili să povestească fără să omită chiar şi cele mai mici detalii acţiunea acestora. Tocmai de aceea aş putea spune că teatrul şi orice are legătură cu acesta, a devenit un principal subiect de discuţie pentru cei de vârsta mea, fie că se află în faţa calculatorului, la şcoală sau afară cu prietenii.

Consider că tinerii nu şi-au dezvoltat doar simţul pentru frumos, făcându-şi un "stereotip" din mersul la teatru ci şi cel critic, aducând argumente pro sau contra pentru anumite piese. Ei îşi susţin ferm punctul de vedere, ceea ce cred a fi un lucru bun, iar uneori îşi asumă riscul de a se contrazice cu buni prieteni.

Cel mai important e însă că au căpătat dragostea pentru citit. Acţiunea pieselor i-a impresionat pe cei mai mulţi dintre ei, ajungând să citească astfel operele după care au fost scrise scenariile, descoperind au