Dupa ce a hibernat ani de zile în faţa televizorului, pe scaunele de la terase ori chiar la birou, miresica se gândeşte că n-ar strica să se tonifieze un pic ca să poată intra în rochia de mireasă. Aşa că îşi pune ceasul de cu seară la o oră mult prea matinală pentru creierii deja încercaţi cu pregatirea nuntii, şi aşteaptă să adoarmă. Adoarme, însă după 2 ore de frământări interioare de genul: oare fac faţă? oare echipamentul meu nu e demodat? dacă fetele de la sală sunt mai mişto decat mine? s-a mai vazut oare miresică cu abdomen de lauză? Nu, căci de asta ne ducem mâine dimineaţă la sală.

Dimineaţa, ceasul sună, iar miresica, ameţită de la insuficient somn, decide că e prea frig afară să se ducă la sală unde va transpira şi unde va putea raci. Unde s-a mai pomenit de vreo miresică cu laringită care ar putea s-o împiedice să zică marele DA?!!!

O zi mai târziu, miresica decide că a doua zi, dis de dimineaţă, fie că ploua ori ninge, ea se înfiinţează la sală; zis şi făcut, ceasul sună, ea se trezeşte buimacă, în 10 minute e gata de plecare, uită să mănânce, să se machieze, că doar e urât să te prezinţi pe salteluţă nemachiată, nu-i aşa?

Ajunge, cu chiu si vai, la sală, după ce a alergat prin pasajul de la Unirii ca nu cumva să piardă startul de la pilates; intră în sală hămesită, cu părul valvoi, transpirată deja de la efortul depus, intră în pantalonii de trening cei vechi şi în bustiera cumpărată de la un SH acum vreo 5 ani şi constată că nu are adidașii în gentuţa; nu-i nimic, îşi zice, am şosete şi la pilates nu-mi trebuie adidaşi.

Intră sfioasă în spaţiul dedicat femeilor care ţin neapărat să se tortureze de dimineata. Stomacul începe să cânte. Îl ignoră, şi cu frica şi complexele în sân, se aliniază alături de “fetele casei”, care au atitudine, siluetă şi o sticlă de apă. Detaliu care i-a scapat miresicii pentru că era prea dimineaţă c