Poate fi considerat Ion Mihai Pacepa un Ryszard Kuklinski al României? Printre cei mai avizaţi cercetători care pot să răspundă la această întrebare este istoricul Liviu Ţăranu de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), editorul lucrării "Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii, 1978-1980", apărută la Editura Enciclopedică din Bucureşti în anul 2009.

În cadrul unui interviu oferit în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Liviu Ţăranu îl întoarce pe toate feţele pe Ion Mihai Pacepa: traseul în "servicii", motivaţiile "dezertării", ancheta de la Securitate, condamnarea la moarte în contumacie şi tentativele de asasinare în Statele Unite ale "Canaliei" (numele de cod dat de foştii colegi).

● Jurnalul Naţional: Subiectul Ion-Mihai Pacepa a născut controverse atât în perioada comunistă, cât şi în cei douăzeci de ani de capitalism. Ce informaţii are la dispoziţie CNSAS-ul despre "defectarea" generalului de Securitate?

● Liviu Ţăranu: "Dosarul Pacepa" a intrat în custodia CNSAS în mai multe etape, instituţia noastră fiind la "mâna" Serviciului Român de Informaţii (SRI), care a preluat dosarele Securităţii după 1990. În principal, documentele referitoare la Pacepa sunt structurate în Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar, pe care l-am menţionat şi eu în carte. Mai sunt şi alte chestiuni colaterale referitore la Pacepa, primite în ultimii ani de la Serviciul de Informaţii Externe (SIE).

Dosarul principal, care cuprinde 92 de volume, are el însuşi o odisee. Practic este dosarul anchetei, făcută de comisia însărcinată cu stabilirea împrejurărilor în care a dispărut Pacepa. După închiderea anchetei, dosarul a stat într-un dulap la generalul Emil Macri.

● Studierea lui nu a fost posibilă nici măcar în interiorul Securităţii?

● Nu, nu... Cei care au intrat în 1990 în birou