1991.
Doi colegi de liceu se intalnesc in pauza mare si isi propun sa iasa la un suc. Cu o parte din alocatie in buzunar, se aseaza la o masa intr-o cofetarie si incep sa vorbeasca despre profi, materii si dragoste. Nu sunt prea la curent cu niciuna din aceste teme, dar se descurca. Din auzite. La un momenta dat, unul il intreaba pe celalat.
- Tu cati frati ai?
- Cinci. De ce ? ,vine raspunsul.
- Si al catelea copil esti?
- Penultimul. De ce?
Crezi ca esti un decretel?
- Nu cred. Nu pot fi. Ce, tu esti?
- Ma gandesc ca as putea. Dar ce conteaza. Ma iubesc. Imi dau de toate. Ma rog, ce au si ei. Statul nu face diferenta intre decretel si nedecretel si ne sprijina pe toti. Legal si in fapt sunt copil.
2000.
Nu mai e nevoie nici de suc, nici de alocatie ca doi pusti de liceu sa afle ca sunt generatia de sacrificiu. Li se spune la scoala de fiecare professor, in parte. De mai multe ori pe zi. Aud asta si la tv asa ca nu se revolta. Se consoleaza. Unii isi dau alocatia pe sucuri si prajituri. Altii o cedeaza parintilor. Dar o au.
2025.
Copilul meu se poate intalni cu al tau. Sunt facuti pe vremea lui Boc amandoi. In plina criza. Nu isi cunosc unul altuia originile, dar se plac. Se aseamana. Ce se intreaba unul pe altul: Excedent sau Deficit?
- Ai mei o duceau binisor. Nu aveau Mercedes la scara si nici nu isi petreceau vacantele in Dubai. Supravietuiau decent din doua salarii de oameni din clasa de mijloc. Si am aparut eu. Teoretic, un Excedent. Doi ani au avut siguranta unei slujbe pe o piata a fortei de munca care se prabusea, un venit cat de cat acceptabil si o alocatie de 3 pachete juma de pampers pe luna. Tu de care esti?
- In mod clar, Deficit. Nici ai mei nu aveau Mercedes, dar vreo 3 Audi tot erau prin garaj. Afaceri destul de prospere si posturi caldute la stat. Cum am aparut eu, venitul
