E criză. Plin de inspiraţie şi de profundă umanitate, guvernul se chinuie în camera de reanimare să ţină ţara-n viaţă. Îi bagă în vene perfuzii pentru rehidratare: taie din leafa bugetarilor care şi-aşa abia aveau după ce bea apă, ameninţă cu impozitarea pensiilor şi cu desfiinţarea alocaţiilor pentru copii. Ia de la gura bătrânilor şi-a celor abia născuţi. Ţara abia mai respiră.
Le e greu economiştilor să bage mâna în buzunarele celor lipsiţi de apărare, ca un ciorditor care jefuieşte o bătrânică în tramvaiul 41. Le-ar fi şi mai greu însă să-i ia la bani mărunţi pe cei îmbogăţiţi din hoţie, învârteli şi şmenuri... Cum să ai inspiraţie, pe foametea asta, să pui impozit pe averile care nu se justifică din venituri? Cum să te duci acasă la şmecher, fie el manelist, parlamentar, vrăjitoare sau şef de inspectorat judeţean de poliţie şi să-i spui "şefu', scuzaţi, îmi dă cu virgulă!"? Cum să impozitezi ţigănia?
În toate ţările civilizate, Fiscul verifică dacă veniturile tale şi impozitul aferent pe care-l plăteşti la stat sunt conforme cu realitatea. În caz contrar, eşti taxat şi obligat să cotizezi consistent pentru diferenţa de avere. În România? Nu avem nici o lege în acest sens. Legea ilicitului (Legea 18/1968) care prevedea că "valoarea bunurilor a căror provenienţă nu se justifică este impusă unui impozit de 80%" a devenit lipsită de obiect în 1996, printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Prin art. 44, alin. (8) din Constituţie, se prezumă "caracterul licit al dobândirii averii". Cu alte cuvinte, nici un cetăţean al României nu trebuie să demonstreze că s-a îmbogăţit pe căi legale, organele de anchetă trebuie să probeze ilegalităţile. Greu, costisitor, fără nici o eficienţă imediată. Potrivit Legii 241/2005, "constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la doi ani la opt ani şi interzicerea unor drepturi, asc
