“Am remarcat declaraţiile făcute de Victor Ponta după ce a câştigat şefia PSD şi consider normală uşoara lor distanţare faţă de noi. Noi suntem un partid de dreapta, iar ei de stânga. Există viziuni diferite între noi. Avem însă o problemă când Ponta spune că vrea un PSD din vremea lui Iliescu şi Năstase. PSD-ul din acele timpuri era o forţă abuzivă“. Asta a spus ieri liderul liberal Crin Antonescu într-o conferință de presă.
Bună dimineața, domnule Crin Antonescu! Asta da revelație: că PNL e un partid de dreapta, iar PSD un partid de stânga. Că aveți viziuni diferite. Că sunt ori nu de acord cu o alianță conjuncturală între PNL și PSD, în cadrul unei campanii electorale și chiar și la guvernare, cu un program bine definit și asumat de ambele partide, e o discuție separată. Continuarea acestei colaborări dincolo de campanie și, mai ales, după ce ”proiectul Iohannis” a fost respins de electorat (chiar și cu acel 1% diferență) a fost nu doar o strategie greșită, ci una de-a dreptul sinucigașă. Atât pentru PSD, cât și pentru PNL.
Ponta și cei care l-au ales președinte al PSD au fost primii care au sesizat direcția greșită. Au făcut bâlci la televizor și v-au luat fața. Iar acum vă treziți, vă frecați la ochi și admiteți că între PNL și PSD există ”o ușoară distanțare”.
Ușoară? Între Năstase, Iliescu, Mitrea și copilul lor de suflet, Ponta, respectiv liberali, distanțarea e doar ”ușoară”? Și eu care credeam că e ditamai hăul, ditamai prăpastia, nicidecum un pârleaz care poate fi sărit ”ușor”, de-o parte și de alta, ori de câte ori e nevoie.
Între cota unică și impozitul progresiv să nu fie oare nicio diferență? Între promovarea performanței individuale, a liberei inițiative, și lupta de clasă să nu existe nicio deosebire majoră? Între Statul cloșcă și Statul arbitru neutru e vorba doar de o ”distanțare ușoară”?
Cu asemenea declarații, domnul
