Experţii în cultură şi absolvenţii de arte spun că cele mai multe dintre mărţişoarele din Oradea sunt kitsch. Orădenii care nu au cumpărat încă un mărţişor vor avea mult de căutat, pentru a găsi unul simplu, tradiţional.

Pe strada Republicii, în zona pieţelor şi, în general, în toate locurile aglomerate din oraş, orădenii dau, la fiecare pas, de standuri cu mărţişoare, care de care mai colorate, mai strălucitoare şi mai încărcate. „Pe vremuri, femeile dace purtau în luna martie monede sau pietricele cu fire de lână roşii şi albe, pentru a avea noroc”, a declarat, pentru „Adevărul de Seară”, ediţia de Oradea, Crăciun Parasca, consilier superior la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor.

Peste secole, moneda s-a transformat în figurine din lut cu Tom şi Jerry sau, mai rău, în obiecte obscene. Singurul detaliu care mai aminteşte de obiceiul din străbuni este împletitura din firul roşu cu cel alb, simboluri ale păcii şi războiului, sau ale sângelui şi zăpezii, în funcţie de miturile legate de luna lui Marte. În tradiţia Bihorului, mărţişorul însemna, potrivit lui Parasca, „ceva de metal, cu lână de oaie, albă şi roşie. Copiii îl purtau pentru a nu se îmbolnăvi, iar fetele, ca să nu se prindă farmecele de ele. În judeţ este cunoscută povestea Babei Dochia, care a fost pedepsită de fiul ei Mărţişor, pentru chinurile la care îşi supuse nora, trimiţând-o la râu cu ordin de a spăla lâna neagră, până devenea albă”.

Ofertă bogată

În amalgamul de mărţişoare de pe piaţă, orădenii le vor regăsi pe cele din bănuţi de sidef, plante uscate, perle de apă dulce sau mărgele. Preţul acestora variază între 2 şi 5 lei. La tarabele ţiganilor, mărţişoarele au cele mai mici preţuri, însă modelele lasă mult de dorit.

„Am vrut să cumpăr de lângă Piaţa Decebal un mărţişor pentru mama. Un ţigan a încercat să-mi vândă niş