L-ați văzut pe Cupidon? E sezonul lui. Îl așteptați? Îl pândiți? Vă e dor de el? Îl ignorați și nici că v-ar putea păsa mai puțin? Chiar vreau să știu, pentru că zilele astea m-am tot întrebat: ce se mai întâmplă cu iubirea?
Știu că sunt subiectivă așa că vreau să vă întreb și pe voi. Mie mi-a intrat în cap ideea că acum e mai puțină dragoste în lume decât era altădată. Era o idee care îmi plutea așa prin creier, până am citit și înțeles că egoul stă în calea iubirii. E logic. Când tu îți ești prioritatea absolută, legătură cu un altul devine mai greu de realizat și e mai șubredă. Iar societatea contemporană încurajează individualismul. Aha! Deci oamenii sunt tot mai egoiști, astfel încât rezultă că e mai puțină iubire în lume. Are sens? Pentru mine a avut, până mi-am expus teoria și altor suflete iubitoare umblătoare pe pământ. Deși cei mai mulți pe care i-am întrebat tind să-mi dea dreptate, am găsit și oameni care spun că acum se iubeşte la fel de mult (sau puţin) cum s-a iubit oricând.
Se iau zilele actuale. Nu prea ne mai obligă nimeni să ne iubim cu cine nu vrem. Ne giugiulim și ne unim în fața altarului cu cine ne poftește inima sau capul. Divorțăm dacă nu ne place, nu e mare tragedie. Balta e plină de pești. Deci suntem liberi să iubim, mai liberi decât pe timpul bunicii probabil. Ne folosim de privilegiul ăsta? Da, cu vârf și îndesat. Pentru a face mai mult sex poate, nu pentru a iubi. Relațiile sunt mai superficiale și mai puțin apreciate, pentru că se obțin ușor și următoarea ocazie pândește după colț.
Oamenii se văd, se plac și la primul obstacol invocă incompatibilitatea, sau ceva pe-acolo. Emoțiile din stomac devin rareori fluturi. Larvele iubirii nu au timp să se dezvolte. Mai stăm pe gânduri ore în șir visând iubirea, adorând iubitul sau iubita, sufocându-ne așteptând momentul revederii? Poate că stăm, minute, odată pe an. Viața e
