Statele Unite, NATO şi aliaţii lor afgani fac azi eforturi pentru a-i reintegra pe foştii combatanţi.
În calitatea sa de comandant al talibanilor din districtul Pusht-e-Zargon, în vestul Afganistanului, Abdul Wahab a încarnat legea. Fura cineva o oaie? Abdul alegea pedeapsa: de obicei un glonţ în antebraţ sau în gleznă. Tras cu grijă, să nu sfărâme osul. Abdul împărţea banii, când soseau din Pakistan (100 de dolari, lunar, pe cap de taliban). Avea 30 de combatanţi în subordine, gata de sacrificiul suprem.
Putere şi respect, iată ce îi aduceau talibanii lui Abdul. Până în noiembrie 2009, când Abdul a decis să depună armele şi să schimbe aceste privilegii cu un trai simplu şi mai paşnic. Statele Unite, NATO şi aliaţii lor afgani fac azi eforturi pentru a-i reintegra pe foştii combatanţi, oferindu-le joburi.
Responsabilii politici americani par să fi ţintit corect.
Mai mulţi foşti talibani recunosc azi că s-au alăturat extremiştilor nu din convingere religioasă, ci din motive mult mai profane. Unii, pentru că guvernul de la Kabul a fost privit cu neîncredere de tribul din care fac parte, alţii- din nevoie de bani.
La Herat, aşezare strategică din vestul Afganistanului, lumea dă dovadă de pragmatism când trebuie să-şi aleagă tabăra. „Aici, talibanii nu se supun unei ideologii", explică Delawar Shah Delawar, şeful poliţiei locale. „Sunt oameni care au pierdut ceva anume sau se simt umiliţi pentru că sunt săraci".
Exemplul lui Gualam Yahya Akbari este relevant. Primar la Herat, la începutul anilor 1990, după retragerea sovieticilor, s-a declarat adversar al talibanilor. Când aceştia au câştigat puterea, Akbari s-a refugiat în Iran. Reîntors în Afganistan după sosirea americanilor, el a participat la dezvoltarea Heratului, devenită una dintre cele mai moderne localităţi din ţară.
Apoi, intrat în conflict cu fostul guvernator, Akbari
