O ceată de prichindei din satul ieşean Buhalniţa, îndrumaţi de Tatiana Surugiu, răsucesc „vestitorii primăverii“. Învăţătoarea şi micii meşteri şi-au făcut o adevărată făbricuţă în şcoală, unde meşteşugăresc în fiecare primăvară firele alb-roşii din mătase.
Puţină lume ştie că mărţişorul care se dăruieşte an de an la 1 Martie este un obicei preluat de la strămoşii noştri daco-romani şi că cele mai vechi mărţişoare de pe teritoriul României datează de peste 8.000 de ani.
După aproape patru decade de meşteşugit mărţişoare, Tatiana Surugiu, din satul Buhalniţa, comuna ieşeană Cepleniţa, cunoaşte semnificaţia celor două culori omniprezente în aranjament.
„Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare este atribuită vieţii, deci femeii, în timp ce culoarea albă, conferită de limpezimea apelor şi albul norilor este atribuită înţelepciunii bărbatului. De altfel, culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor“, explică Tatiana, învăţătoare la şcoala din Buhalniţa.
Face mărţişoare din copilărie
Deşi a deprins meşteşugitul mărţişoarelor de la mama ei, Tatiana a devenit o specialistă în anii de liceu, când a deprins să facă opt modele.
„Eram un grup de fete care ştiam să facem mărţişoare şi am învăţat fiecare una de la alta să realizăm nişte lucruri deosebite. Astfel, am ajuns să fac opt modele diferite de mărţişor. Printre altele, canaful poate fi sub formă de trifoi, floricică, boboc, bănuţ sau păpuşi“, mai spune învăţătoarea Tatiana Surugiu, care recunoaşte că meşteşugitul „vestitorilor primăverii“ este o îndeletnicire pentru oamenii cu multă răbdare.
Astfel, pentru un mărţişor sunt necesare un fir alb şi unul roşu de mătase. În prima fază, acestea sunt puse unul lângă celălalt, iar capetele lor sunt răsucite în sens invers.
„Pentru a da trăinicie firului, e
