Pentru arhitectul Lorin Niculae, Roşia Montană este un amestec ciudat: peisaje care taie respiraţia stau alături de case gata să se prăbuşească şi de oameni puternici, dar cu o privire obosită şi neîncrezătoare. Sursa: Lorin Niculae

În urmă cu cinci ani, Niculae a început un proiect fotografic personal numit „România, ţara mea”, care îşi propunea să arate România frumoasă. Iniţial, şi-a făcut un site la rugămintea foştilor săi colegi de liceu plecaţi în străinătate, care îi cereau poze cu locuri din Bucureşti pe care nu le mai văzuseră de ani de zile.

„Universităţile din Statele Unite au avut nevoie de ei pentru că în străinătate se investeşte în cercetare. Mulţi m-au întrebat „Dar tu de ce nu pleci? Ce faci în România? Nu vezi că e o cauză pierdută?”. Eu întotdeauna am fost de părere că nu e o cauză pierdută. Eu am pariat pe România la începtul anilor ‘90 şi continuu să pariez pe România”, povesteşte el.

Arhitectul de 36 de ani spune că nu ajunge o viaţă de om pentru a documenta toate locurile frumoase de aici: „Sunt celebri în Italia fraţii Alinari, care pe la începutul secolului au documentat Italia, cu toate că pentru ei era mult mai greu decât pentru noi, deoarece atunci şi tehnologia era mai puţin avansată, dar entuziasmul lor a fost răsplătit: au creat o arhivă excepţională, cu monumentele Italiei, care este încă folosită pentru documentarea multor lucrări ştiinţifice”.

"Nu văzusem până atunci nici măcar o fotografie frumoasă din Roşia Montană"

„E foartă lume în străinătate cu o imagine sumbră, apăsătoare, a României, plină numai de aurolaci, de oameni necăjiţi, de tristeţe. Aproape nimeni nu mai ştie că România e, de fapt, o ţară frumoasă, cu oameni în marea lor majoritate muncitori, gospodari. Asta mi-am propus eu să arăt”, explică el.

Proiectul său a devenit posibil în momentul în