Ce ciudat e fotbalul! Mai ales cel românesc, desigur. Gigi Mulţescu, antrenorul Ceahlăului, a fost demis...

Pentru că a pierdut acasă cu Oţelul, după ce, săptămâna trecută, bătuse Steaua chiar în Ghencea. Etapa trecută era tehnician de succes, azi e un biet şomer.

Stau şi mă întreb: dacă pierdea cu Steaua şi bătea Oţelul, mai antrena şi acum? Tot trei puncte lua. Mai mult ca sigur continua. Dar Liga I face parte din altă planetă, ca să citez un clasic în viaţă care crede că le ştie pe toate. Când te uiţi la un oficial de la Urziceni că dă vina pe arbitraj când băieţii de la Liverpool au dominat de s-a inclinat terenul spre poarta lui Arlauskis, gestul lui Gigi Ştefan la adresa lui Mulţescu mi se pare vânt de primăvară venit pe finalul lui februarie.

Dinamo însă pare de neoprit... Şi ca joc, şi ca arbitraj, şi ca orice. Vasluiul joacă doar cu un singur român în teren, probabil, spre disperarea lui Ştefan cel Mare. Nu şoseaua, nu stadionul. Ci domnitorul. Dacă s-ar fi văzut în atac şi-ar fi observat că niciun răzeş de-al lui nu e alături de el pe gazon, ar fi cerut la pauză dicţionarul să vadă ce înseamnă globalizare. După ce ar fi desluşit înţelesul acestui cuvânt, probabil s-ar fi întors la locul lui, în mormânt, să viseze la glorioasele lupte de odinioară.

Universitatea Craiova moare, dar o face în deplasare, nu pe „centralul" unde s-a scris tot ce înseamnă acest iubit club. O face sub contestările fostelor glorii, cu mândria că are şapte puşti născuţi în 1988 şi în 1989 pe teren, dar cu ruşinea că are o istorie prea mare în spate. „Şi dacă retrogradez, nu e o dramă. O iau de la capăt", spune Mititelu, care mai are în toată Oltenia un singur aliat care are legătură cu sportul-rege: stadionul de la Severin.