Biatlonul rămâne sportul de iarnă în care românii se apropie ca valoare de naţiunile puternice. Tofalvi şi colegele ei au obţinut locul 10 la ştafetă 4x6 km, cel mai bun la această ediţie a JO. Departe de condiţiile de care beneficiază sportivii din ţările cu tradiţie în sporturile de iarnă, românii au obţinut rezultate onorabile la biatlon şi la bob.

Practicanţii sporturilor de iarnă din România rămân încă departe de medalii la Jocurile Olimpice. Cauzele acestui regres, dacă ne raportăm la perioada anilor 1960 - 1990, sau ale stagnării, dacă vorbim doar despre ultimii 15 ani, sunt multiple.

În primul rând, până de curând nu s-a investit mai deloc în infrastructură, bazele sportive de la noi fiind fie inexistente (unele nu mai sunt practicabile, cum este cazul pistei de bob de la Sinaia), fie în curs de amenajare - la Braşov a fost inaugurat recent un patinoar olimpic, iar la Râşnov se lucrează la trambulinele de sărituri şi la traseul de schi fond şi de biatlon.

Probleme ridică şi achiziţionarea materialului competitiv de concurs, în special la bob. S-a reuşit cumpărarea unuia de 30.000 de euro, din fondurile Comitetului Sportiv şi Olimpic Român, însă nici acesta nu se poate compara cu ceea ce folosesc sportivii din Germania, Rusia, Canada sau Italia.

În contextul în care nu există suficiente pârtii, patinoare sau trambuline - România dispune, paradoxal, de cadrul natural unde acestea ar putea fi amenajate -, nici copiii de la noi nu sunt atraşi spre sporturile de iarnă. Fireşte, tuturor la place zăpada, însă „datul cu punga" pe derdeluş nu a fost încă inclus în programul olimpic... Iar dacă tinerii din zonele montane învaţă să patineze sau să schieze, lipsa condiţiilor, a perspectivelor, îi face pe aceştia să nu practice sporturile de iarnă în mod organizat.

Constanţa lui Tofalvi şi ascensiunea lui Ferenz

@