Pr Gabriel Mascas

În Bucureşti, în cartierul Tineretului, Strada Pridvorului nr. 2, se află un teren al cărui proprietar este dl Popescu Tănăsie, care este şi preot ortodox.

Pe acest teren care este organizare de şantier s-a ridicat o biserică ce este încă în faza de construcţie, cu ajutorul minim al unor credincioşi şi cu sponsorizări masive ale nepoţilor preotului care sunt oameni de afaceri, şi cu coordonarea pr Popescu. Pentru că locul trebuia sfinţit după datină s-a apelat la Arhiepiscopia Bucureştilor pentru sfinţire.

Proprietatea ca teren este evaluată la un milion de Euro.

Cu această ocazie, s-a încheiat şi un act de donaţie al bisericii pentru credincioşi cu clauze precise, în momentul în care biserica va fi gata. Clauzele prevedeau că biserica va fi dată în folosul credincioşilor şi preotul care este în vârstă va funcţiona ca preot paroh până la timpul cuvenit.

Pentru asigurarea serviciilor religioase şi continuarea construcţiei bisericii, pe teren s-a amplasat un cort de armată donat de dl general Măciucă care a fost amenajat în scop religios.

Nu după mult timp Arhiepiscopia Bucureştilor îl roagă pe pr Popescu, fost profesor universitar de matematică, discipol al lui Grigore Moisil, să primească în această parohie provizorie un preot mai tânăr Visoiu Iulian, ca ajutor.

Numai că ajutorul acestui preot s-a transformat în calvar pentru părintele Popescu. Spargerea cutiei milei şi însuşiri de bani erau la bunul cherem al acestui misionar al Arhiepiscopiei, care în scurt timp a schimbat două maşini terorizându-l pe venerabilul pr Popescu care nu a anticipat şi imaginat că aşa ceva se poate întâmpla. Prins cu mâţa în sac chiar de protopop, Visoiu cade în genunchi şi cere clemenţă pr Popescu, care îl iartă. Şi calvarul se dezlănţuie din nou cu mai multă intensitate. Şi nu numai din partea lui! Arhiepiscopia propune