Eu si femeile… Daca unele dintre fostele mele ar afla ca am ajuns sa scriu despre femei, s-ar tavali pe jos de ras.
Nu stiu nimic despre femei, jur. Sunt atat de ignorant incat iau fiecare femeie ca si cum ar fi prima. N-am nici o farama de tehnica de seductie, ma mai fac de ras si acum cu inocenta mea intr-ale declaratiilor. Exemplu celebru: “pentru mine fizicul nu conteaza”, crezand sincer in ceea ce spuneam. Barbati, cu siguranta, n-aveti ce invata din articolul asta.
Asa ca nu voi scrie despre femei ci voi aduna ceva cuvinte pe care le-am imprastiat aiurea, in clipe de schizma emotionala, intre, dupa sau in timpul cate unei relatii, cu o femeie, da.
Unele suna a poezie adolescentina si semidocta sau ganduri iesite dintr-un joint, toate au diverse doze de patetism evident. Unele au fost scrise in momente in care simteam cum dragostea da pe dinafara, tasneste pe nas, cu sange cu tot, creierul se lichefiaza si iese si el, craniul vid reflecta gandurile invalmasite ca o cireada de vaci nebune de legat. Altele sunt doar operatii estetice asupra unui ego care, buna vreme, desi inconjurat de iubire, a trait din doze inumane de depresie autoindusa.
Nostalgic si fetisist, am regretat ca nu e posibil sa iei tot ce-i mai bun dintr-o relatie si sa transferi automat in urmatoarea. Am descoperit, la un moment dat, ca singurul fel de a ramane intreg la minte e tocmai sa-ti spui mereu ca viata e irepetabila.
Femeile din mine
Tin in mine iubirea tuturor femeilor din viata mea. Acum cativa ani le mai ziceam inca fete. Acum au devenit, si chiar au devenit in realitate, femei. Femeile din viata mea. Fiecare a lasat un semn, fiecare m-a facut mai frumos, mai rau, mai bun, mai urat, mai destept, mai prost, mai gras, mai slab.
Amintirea lor traieste in mine. Sunt plin de L., de A., de R., de B., de M., de I., de … (urma o voit lunga insiruire de
