De la vârsta de trei ani, Dora Vulcan se împarte între antrenamente, cantonamente şi competiţii. Joaca, plimbările în oraş sau orele petrecute la calculator au fost înlocuite de micuţa gimnastă cu antrenamentele drastice, care însă îi aduc bucuria de fi pe podium.

Născută într-o familie de sportivi, mama, fostă gimnastă de performanţă, iar tatăl antrenor de karate, Dora Vulcan îşi doreşte să ducă mai departe tradiţia. În urmă cu şapte ani a devenit membră a Clubului de Gimnastică din Focşani şi s-a ţinut de treabă, obţinând medalie după medalie.

„Vâzând că are mobilitate, forţă, într-un cuvânt calităţile necesare pentru a practica acest sport, am luat decizia de a o îndruma pe drumul anevoios al gimnasticii. Şi de doi ani încoace, de când a început să participe la mai multe competiţii, am luat hotărârea de a o antrena eu", spune Doiniţa Vulcan, mama micuţei gimnaste.

La fiecare antrenament şi competiţie, tatăl este cel care o susţine moral şi o încurajează ori de câte ori se află la capătul puterilor.

Ştie că gimnastica de performanţă este un sport care presupune sacrificii, compromisuri şi foarte multă muncă, însă nu se dă bătută şi zilnic petrece câte patru - cinci ore făcând sute de exerciţii la sol, bârnă sau paralele.

„Mi se pare un pic greu, dar într-un fel îmi şi place. La antrenamente lucrez la toate aparatele, dar cel mai bine mă descurc la paralele, iar saltul dublu este preferatul meu", mărturiseşte micuţa gimnastă al cărei vis este acela de a ajunge la lotul naţional.

Cât despre cheltuieli, acestea sunt în mare parte suportate de Clubul de Gimnastică. „Noi ne ocupăm doar de achiziţionarea echipamentelor de antrenament. În rest, costumaţia pentru concursuri şi deplasările sunt susţinute de club", adaugă mama.

Rezultate apreciate

„Este una dintre gimnastele de bază din echipa de nivel trei. Este un copil muncit