NEMAIVĂZUT. Mihai e un Setilă al vremurilor moderne, nu se culcă până nu-şi soarbe sticla de cola până la ultima picătură. Teodor suferă şi de un alt viciu: dependenţa de fitness. Sursa: Shutterstock
Mihai nu-şi bagă nimic în venă, dar are pupilele mărite şi clipeşte prea des ca să nu te enerveze. Nu-şi fierbe heroina în linguriţă, nu trage cocaina pe nară, dar tot un ciudat rămâne. Mihai e dependent de... cola.
E student la master în Olanda şi are puterea să-şi recunoască viciul: „Consum o sticlă de 2,5 litri pe zi, uneori chiar trei litri”. Pentru Mihai, paharul de cola este Graalul înzestrat cu puteri miraculoase. Prin ochelarii cu ramă neagră, pupilele îngălbenite cerşesc cola. Încearcă să se vindece, iar când ne-am întâlnit, a comandat o bere, contra propriei naturi.
Un alt tip de rătăcit al sorţii este Teodor, exponentul dependent de muşchi, de fitness şi de suplimente nutritive. O namilă care predă engleza la un liceu din Capitală. Admite că e o formă de narcisism ceea ce face el. Bărbatul de 1,81 metri înălţime şi 95 de kilograme îşi toacă un lighean de legume. Se pregăteşte de cină.
Cei doi sunt exemplele dependenţilor atipici. Viciul i-a subjugat într-un mod asemănător cu ceea ce păţesc drogaţii. Creierul le comandă să-i ofere doza zilnică de stimulente, fiecare are câte un pitic ascuns, care i-a supus ca pe nişte sclavi.
Bea cola zilnic, din 2007
Mihai Borcan, Mihăiţă pentru amici, îşi face masterul în Olanda. Are 24 de ani, dar cearcăne ca la 40. E agitat. E în sevraj, nu mai băuse cola de 24 de ore. Trăgea nădejde să-l calmeze berea. Când vine berea, o apucă cu ambele mâini. Din cauza tremuratului. „Parcă suntem într-o sectă, toţi colegii cu care lucrez pe tehnic beau cola”, se dă singur în vileag. „Recunosc, niciunul nu se ridică la nivelul meu”, se laudă. Nici prin cap nu-i
