Zoom Doftana în viziune comunistă

Penitenciarul Doftana şi transformarea sa în muzeu sunt prezentate în două lucrări, cu titlu comun – „Muzeul Doftana”, una apărută în 1960 şi editată de Muzeul de Istorie a Partidului Muncitoresc Român, iar cealaltă, publicată în 1968 şi realizată de Ion Ardeleanu. În lucrarea publicată în 1960, editorii insistă pe istoricul închisorii, în special pe perioada interbelică în care au fost închişi o parte dintre comunişti. Astfel, Doftana e prezentată ca o închisoare al cărei rost era să‑i distrugă pe cei care erau împotriva sistemului politic. Deţinuţii politici sunt bătuţi şi torturaţi, evident comuniştii fiind cei mai asupriţi. Istoricul penitenciarului Doftana în versiunea comunistă menţionează inclusiv faptul că o parte dintre ţăranii răsculaţi la 1907 au fost duşi în celebra închisoare. Pe de altă parte, comuniştii acuză faptul că, de regulă, schimbările de guverne declanşau noi represiuni împotriva comuniştilor închişi la Doftana. Potrivit lucrării, comuniştii nu se dădeau însă bătuţi atât de uşor şi luptau „eroic” împotriva conducătorilor penitenciarului care‑i tratau în mod abuziv. Cărţulia insistă şi pe ajutorul dat celor închişi de Consfătuirea deţinuţilor politici, din 1934, organizată la Văcăreşti şi condusă de Gheorghe Gheorghiu‑Dej. Trei ani mai târziu, în mai 1937, Dej e mutat la Doftana, fapt ce determină înteţirea luptei, precum şi pregătirile pentru evadarea lui Dej. Deşi situaţia descrisă de comunişti seamănă foarte bine cu ceea ce s‑a întâmplat după 1948 chiar în închisorile comuniste, lucrarea editată de Muzeul de Istorie menţionează că la Doftana se puteau citi diverse lucrări de literatură şi se puteau studia discipline de cultură generală. Comuniştii, deşi asupriţi în interiorul închisorii, puteau difuza şi concepe diverse materiale de partid. Pentru comuniştii închişi la Doftana, anii 1937‑1940, cât