Profesoara de istorie şi-a dedicat întreaga activitate proiectelor care implică lucrul cu copiii şi spune că îşi doreşte să predea foarte mult timp de acum încolo, deşi teoretic, în luna august a acestui an ar trebui să se pensionaze.
În 1978, Emilia Luchian preda istorie pentru prima dată în Prahova, la un liceu din Urlaţi, cu toate că, pentru a ajunge la elevi, era nevoită să petreacă cel puţin două ore în fiecare zi în autobuz, făcând naveta între Ploieşti şi Urlaţi.
„Pauzele dintre ore le petreceam citind, în special istorie şi filosofia istoriei", spune profesoara. Aceasta îşi aminteşte cu drag de Cristian Vasile, un profesor de istorie modernă şi filosofie din facultate, care, pe lângă statul de profesor, este şi modelul pe care Emilia l-a urmat în întreaga sa carieră.
„Venea la cursurile de istorie cu o hârtie împăturită pe care avea notate toate ideile lecţiei şi putea să ne vorbească ore în şir după aceste notiţe. Înainte aveam şi eu a astfel de hârtie împăturită, însă de câţiva ani nici nu mai am nevoie de ea, am totul în minte, înainte să mă prezint în faţa elevilor", explică profesoara.
Prietena elevilor
La o oră de curs ţinută de Emilia Luchian elevii sunt antrenaţi la o discuţie deschisă pe o temă istorică ceea ce îi ajută să înveţe mai bine istoria, personajele, faptele, gândirea logică.
În 1991 profesoara a fost detaşată pentru patru ani la Colegiul Naţional „I.L.Caragiale" din Ploieşti, iar apoi a ajuns la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul", unitate de învăţământ la care predă şi în prezent.
„Copiii sunt la fel pentru mine, indiferent unde predau, necesităţile lor s-au schimbat, odată cu modificările din societate şi din atitudinea lor, dar fondul copiilor este acelaşi, eu reuşesc să comunic foarte bine cu ei", explică Emilia.
Ea consideră că menirea sa este de a le oferi tinerilor cât mai m
