Iată că a plecat din PSD şi Marian Sârbu. Şi s-ar părea că uşa va mai fi deschisă de mulţi alţii. Îngroşarea rândurilor de independenţi din jurul lui Gabriel Oprea ar conduce la ideea că se încearcă punerea bazelor unui nou partid de stânga. În realitate, nu se încearcă deocamdată nimic. E doar o idee.
Sensul plecării din PSD a unor excelenţi profesionişti, cu reputaţii solide, este unul singur: PSD-ul actual este un partid revolut. Mai mult: o opoziţie de stânga este de neconceput cu oameni care, într-un fel sau altul, nu încearcă decât să-şi rezolve duzini întregi de dosare instrumentate de DNA. Cum va face ordine în PSD Victor Ponta fără să se implice în spălarea unor figuri marcante ale PSD-ului, din cele care l-au susţinut pentru câştigarea preşedinţiei partidului, nu se ştie. Şi cred că e aproape imposibil.
O ştire de ultimă oră nu face decât să confirme faptul că starea de spirit remarcată la nivelul central al PSD-ului s-a propagat şi în teritoriu. Demisia lui Viorel Balcan din PSD marchează un moment de cotitură. Motivul declarat este unul cât se poate de clar: Gheorghe Bunea Stancu. Nu mai e niciun dubiu că acest personaj caragialesc face obiectul dezacordului multor altora din PSD Brăila. Ţinuţi până acum cu înjurătura, plicul şi biciul, pesediştii brăileni vor descoperi, peste nu mai mult de un an şi ceva, că e mai rentabil să primeşti mai puţini bani de la un om cu capul pe umeri decât sume mari de la un zavragiu. Avem deja conturate şi câteva polarizări, sugerate foarte subtil: Doru Damian, îngropat de viu cu buldozerul stăncian, Viorel Balcan, adeptul unei politici cu un minim de rezon, Sorin Boşneag, un fan al sănătăţii mintale etc. De cealaltă parte, profilându-se ca un viitor caz bun pentru studiu, se află Aurel Simionescu. Nici cu toată apa din Dunăre acest om nu se va mai curăţa de noroiul în care l-a târât Stancu. Mai rămân
