Zoom Ianuarie, vârf de producţie

Zilele de 7 şi 26 ianuarie erau momente de vârf ale cultului personalităţii. La început de an, industria funcţiona cu motoarele turate la maxim. Nu de scriitori şi versificatori duceau lipsă ziarele şi revistele. Doar că editorii volumelor şi responsabilii publicaţiilor aveau nevoie de semnături cât mai prestigioase. Jurnalul ziaristului Boris Buzilă, de la cotidianul „România liberă“ (publicat în 1999, la Editura Compania, sub titlul „În prezenţa stăpânilor“) ilustrează cât se poate de bine atmosfera tensionată care domnea în redacţii la fiecare început de an. Invitaţiile pentru colaboratori erau lansate cu multe zile înainte. Pentru a evita neprevăzutul, erau comandate mai multe producţii decât cele de care ziarul avea efectiv nevoie. Statutul semnatarilor era primul criteriu de clasificare. Erau două categorii, pe care Boris Buzilă le descria astfel: „Textele omagiale (...) ne parveneau pe două căi. Unele erau smulse după lungi, penibile şi umilitoare rugăminţi, argumentul suprem fiind acela că, dacă ne refuzau, cei de sus aveau să ne dea afară. Alte texte veneau singure, produse de cohorta de grafomani care le scoteau din cap în apropierea marilor sărbători“. Dar autorii se distingeau, de asemenea, prin punctualitate. „Am comandat una dintre cele două poezii unei poetese a cărei punctualitate era recunoscută. I‑am spus, la telefon: «Ajutor, doamnă, salvaţi‑mă încă o dată!». Şi m‑a salvat! La ora prevăzută, mi‑a dictat poezia prin telefon“. A doua poezie avea să o obţină, nu fără efort, de la „bătrânul“ Mihai Beniuc. „Când l‑am vizitat pentru a lua poezia, m‑am scuzat viguros pentru că am abuzat de timpul lui cu această corvoadă“. Din Adrian Cioroianu, Ce Ceauşescu qui hante les Roumanis, 2004

Zoom Omagiu

În 1973 apare primul volum omagial editat, evident, de Editura Politică, cea care va face carieră în acest