Mincă - ne place alura, ne place alonja, dar nu scoate mingi imposible. Păi şi atunci, nu doar că nu ne entuziasmează, dar chiar Braşovul nu are obligaţia de a promova portari. Primul gol, poate imparabil, al doilea, nu e vinovat. Dar un portar mare nu încearcă doar să se scuze, nu?

I.Voicu - vitalitate, dorinţă şi cam atât. O centrare bună, marcaj asemenea şi respectarea sarcinilor. Altfel, nici prea prea, nici foarte foarte. Rui e nesimţit şi ne-pregătit, dar şa aşa parcă e mai fotbalist decât ce avem noi la echipă.

Nae Constantin - vizibilă lipsa jo-curilor, a vârstei şi poate a eşalonului. Nae nu merită ponegrit nici la noi şi nici în altă parte, dar poate trebuie ca în timp să pregătim un alt fundaş central. Ambele goluri primite au fost marcate de lângă el, la pri-mul fiind coautor poate şi Voicu, cel ce venise să strângă. S-a scos pe fază ofensivă când a obţinut un penalty, golul echipei sale fiind marcat din acţiunea sa.

Nuno Diogo - poate şi pentru el un minus, golurile fiind marcate din zona lui, dar ţinuta sa din teren îl recomandă ca un statornic al acestui post. Nu a greşit pentru a-l pune la zid, dar nici nu a entuziasmat ca altădată.

Ezequiaş - se preconiza o viaţă grea contra lui Strătilă, vitezistul Astrei, nu a fost chiar aşa, dar nici lui Eze nu i-a fost chiar simplu. A fost un jucător cu o evoluţie timidă care are de tras pentru a-şi recâştiga fanii.

Roman - uşor de citit, nu a păcălit ad-versarul nici când a schimbat partea şi în general nu a demonstrat că merită statutul de internaţional. Poate redeveni Roman cel de „naţională”, dar să muncească cum făcea la Suceava şi pe când dorea să devină „titular” la Braşov.

Ilyeş - „antrenorul” din teren. Muncitor, inimos şi responsabil cu ce se întâmpla în cele nouăzeci de minute, experienţa sa dorindu-se a fi decisivă. Senzaţională „foarfeca” sa, acţiune amânată cu gol