Aceste site-uri se afla in situatia pe care o avea presa romaneasca prin '90. Acum sintem in faza heliadesca a lui "scrieti, baieti, numai scrieti". Spiritul critic maiorescian inca nu s-a instaurat. Internetul ar trebui sa fie locul (sau locatia, cum se spune in noul limboi de lemn paneuropean) ideal pentru intilnirea scriitorului cu cititorul. Spatiul virtual iti permite sa faci lucrurile usor, sa poti trece lesne peste obstacole pe care in mod normal un scriitor, mai ales incepator, le intimpina in alte medii: reviste literare cu pretentii si spatiu limitat, un anume establishment sclerozat, diverse coterii literare et caetera (si zongora, hop-asa si iar asa!). Si, intr-adevar, se observa in ultimii ani o proliferare a comunicarii online pe teme literare, cenaclurile literare clasice migrind si gasindu-si tot mai mult loc in spatiul virtual. Aceasta lejeritate si libertate absoluta este, s-o spunem de la inceput, norocul si nenorocul creatorilor si cititorilor deopotriva. Anul trecut, in septembrie, Adrian Schiop a publicat in Romania libera un top zece al celor mai bune site-uri cultural-literare romanesti, top care a facut ceva vilva printre internauti. Dincolo de faptul ca topul este... egotist si intocmit empiric, dupa ureche, A. S. da unele verdicte valabile. Unul dintre acestea ar fi aprecierea ca unele site-uri zise literar-culturale sint, de fapt, un prilej de socializare a unor intelectuali. Cu adevarat, in Reteaua literara, de pilda, initiata din Spania de poetul Gelu Vlasin, lumea se socializeaza mumos, se ofera reciproc ursuleti si mutunachi virtuali, se iau atitudini patriotice, chiar si d-l Vlasin si-a facut putina campanie pentru alegerile la Uniune. Iar o d-na mi-a trimis vreo 30 de mesaje, ca sa ma convinga ca un anume Spiridon Duminica este cel mai mare prozator roman in viata si in Australia, care scrie niste chestii cu originea noastra dacica,