De 1 martie, promisiunea primăverii e veselă, fie că mă gândesc la mazărea verde şi dulce, florile sezonului (frezii, zambile, ghiocei, lalele, narcise..) ori la deliciul pretextului de a-mi cumpăra o nouă pereche de pantofi – cică se poartă culoarea “piure de tomate”, cum o mai fi şi asta?!

Îmi mai place 1 martie şi pentru tradiţiile personale. Întâi, aleg o mână de domni, diferiţi de la an la an, pe care-i bucur cu un soi de mărţişor, fie că e o carte, o informaţie, un gând ori un alt fel de dichis. Mă amuză reacţia lor şi faptul că cei care au primit ceva cu un an în urmă se aşteaptă la o repetiţie care, însă, nu se petrece: e jocul meu, eu fac regulile.

Apoi, mai e plimbarea printre tarabele cu mărţişoare. De obicei, între Romană şi Universitate, la Bucureşti, cu mici excepţii care m-au prins, ieri şi în alte dăti, între Opera şi Catedrala din Timişoara. Casc gura, cumpăr, mă amuz de îmbulzeală, de marketingul fiecărui ambulant şi de alegerile bărbaţilor.

În fine, pe final de zi, deschid cutia de pantofi pe care scrie 1 MARTIE. Am strans acolo cele mai dragi mărţişoare şi multe amintiri. Le reevaluez, iar uneori se întâmplă să mai şi renunţ la unele. Sentimentală? Desigur! La loc de cinste în cutie încă stă viziunea mărţişorească a unui canadian care s-a documentat pe net despre acest obicei pentru că-i plăcea o româncă. De 1 martie am primit de la el steagul alb-roşu al Canadei şi un bilet de avion dus pe care nu l-am folosit niciodată… Dar despre asta, poate, într-un episod viitor.

Deocamdată, e luni, e 1 martie, început de saptămână, lună, anotimp, colaborare şi, sper, de frumoasa prietenie, aici, pe Pandora’s! Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

De 1 martie, promisiunea primăverii e veselă, fie că mă gândesc la mazărea verde şi dulce, florile sezonului (frezii, zambile, ghiocei, lalele, narcise..) ori la deliciul pretextului d