Cu fiecare schimbare a puterii, ca sa fie siguri ca politicile guvernamentale sunt aduse aproape de cetateni, marimile momentului au avut grija sa puna soldati destoinici la fiecare caprarie. De la secretari de stat si sefi de agentii pana la portari de gradinite.
Argumentul ca e riscant sa incerci sa transformi in fapt strategia (vorba mare!) in materie de sanatate, educatie, agricultura cu slujbasi numiti politic de adversari, tentati sa saboteze, probabil ca tine. Si n-am fi singura tara unde se poarta.
Dar exista domenii unde valul schimbarii suna bizar. Ca sa faca economii, premierul a comasat Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului (condus de Marius Oprea) cu Institutul pentru Memoria Exilului Romanesc (condus de Dinu Zamfirescu) si i-a numit in locul liberalilor, in fruntea institutiei noi, pe Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir.
Primul a condus comisia prezidentiala care a adunat material pentru condamnarea comunismului, al doilea comisia prezidentiala pentru revizuirea Constitutiei, deci nu are nimeni vreun dubiu ca numirile s-au facut deoarece Tismaneanu si Stanomir au la purtator cea mai adanca expertiza.
Intrebarea e: unde au gresit Oprea si Zamfirescu, in afara de faptul ca au avut sustinerea PNL? Desigur ca o putere luminata nu se ghideaza dupa continutul dosarului unui om, ca doar de aia a murit Petre Roman la revolutie.
Mai ramane o explicatie: n-au condamnat cum se cadea comunismul, nu l-au investigat destul de temeinic. S-au poate ca au gresit la metoda. Or fi ignorat gropile comune unde au avut indicii ca si-au gasit odihna bunicii pedelistilor, si au falsificat istoria dezgropand numai inaintasi ai liberalilor si taranistilor.
Sau poate ca Marius Oprea a omis sa cerceteze ceea ce unii autori afirma despre legaturile ideologice ale lui Vladimir Tismaneanu cu Partidul Co
