Scriam săptămâna trecută că Băsescu ar avea ocazia să înceapă repararea relaţiei cu un vecin cu care ne-am certat prea des pentru importanţa sa strategică, cu Ucraina. Tot ce ar fi trebuit să facă preşedintele, ca un prim gest de deschidere, ar fi fost să participe la ceremonia de învestire a noului preşedinte ucrainean, Viktor Ianukovici. Bineînţeles că asta nu s-a întâmplat, după cum ştiţi, iar la Kiev s-a dus al treilea om în stat, Roberta Anastase. Nu la fel au procedat polonezii, care au avut în ultimii ani o relaţie asemănătoare cu Ucraina cu cea pe care am avut-o noi: la începutul revoluţiei portocalii s-au încântat de noul duşman al Moscovei şi de un potenţial nou aliat, pentru ca mai apoi relaţia să se răcească treptat către zero grade, din cauza naţionalismului demonstrat de Iuşcenko şi Timoşenko. Iuşcenko a mers atât de departe cu naţionalismul încât i-a acordat postum titlul de Erou al Naţiunii lui Stepan Bandera, luptător antipolonez. Aşa cum spuneam, însă, la Varşovia, inaugurarea unui nou preşedinte la Kiev a fost văzută ca o oportunitate de a o lua de la capăt. Iar la ceremonia de învestire s-au deplasat atât preşedintele Lech Kaczynski, cât şi rivalul politic al acestuia, ministrul de externe Radoslaw Sikorski. Ca şi cum Băsescu şi cu Geoană ar fi lăsat deoparte lupta din campania electorală şi s-ar fi deplasat la Kiev.

Polonia nu a fost, de altfel, singura ţară reprezentată la nivel de preşedinte la ceremonie. La fel au fost Letonia, Lituania, Ungaria, Armenia, Muntenegru, Macedonia, Moldova (preşedinte interimar). Nici Statele Unite nu au trimis un fitecine, ci pe James Jones, consilierul pe securitate al preşedintelui Obama. Din partea UE, a fost prezentă la ceremonie şi a avut o întâlnire cu Ianukovici Catherine Ashton, Înalt Reprezentant pentru Politică Externă.

S-a pierdut, deci, o ocazie excelentă de a deschide o relaţie cu un