A fost o strasnica euforie in 1999 cand, pe baza Tratatului de la Maastricht, a intrat in vigoare noua moneda, euro. Euro a fost ales pentru a fi un rival economic al dolarului american, al yenului japonez precum si al invingatoarei renminbi din China. Aceasta euro-euforie a palit nu doar in ultimele luni de criza profunda a uniunii monetare, se arata intr-o analiza realizata de publicatia germana Neues Deutschland, citata de Rador.
Cea mai recenta ocazie a fost dezastrul finantelor publice din Grecia. Dintr-o data, de la comutatorul de stabilitate de la Bruxelles i s-a reprosat tarii cu un deficit anual de peste 12 la suta din produsul intern brut ca ar fi mintit. Nu exista nici o indoiala, dominante au fost, asa cum spunea prim-ministrul grec, "nepotismul si risipa de bani". In plus, un grad neobisnuit de coruptie apare la nivelul clasei politice, mai ales in domeniul economic.
Acest lucru era, totusi, cunoscut la admiterea Greciei in liga euro. Noua este numai informatia bancii de investitii americane Goldman Sachs privind ascunderea trucata a adevaratei datorii pentru a castiga o avere.
In orice caz, discriminarea grecilor ca fiind membri ai unui stat necinstit, cerandu-le o schimbare de mentalitate, este o raritate. In special, politica germana cere o disciplina teutonica.
Desigur, regulile pentru bugetele publice trebuie respectate si economia trebuie protejata de coruptie. Cu toate acestea, accentuata campanie de defaimare are o functie centrala: aceea de a distrage atentia de la cauzele crizei. Pentru o razbunare finala pe neadevarul fundamental pledat de Kohl si Waigel ca introducerea rapida a monedei euro promite o aliniere imediata a unor economii care nu se aseamana intre ele. Aceasta naivitate explica si faptul ca intre prevederile contractuale nu exista si acelea privitoare la tarile membre aflate in p
