Sorin Ioniţă: „Noi nu reuşim să scoatem şarlatanii intelectual nici din guverne sau instituţii de cultură, unde presa bulevardieră îi ţine în braţe, îi cultivă şi îi încurajează ca mari somităţi”. Sursa: EVZ

Ce să ne mai mirăm atunci de ofensiva obscurantismului şi isteriei care ne-au invadat bucătăria de când un domn cu idei originale s-a apucat să ne numere ouăle la televizor, ca să vadă dacă a fost găina stresată, după însemnul cu cifra fatidică trei.

Ce bună e câte o mică teorie conspiraţională (food scare, cum le zice americanul) ca să se activeze brusc toate milioanele de băutori de apă vie, tratată cu cristale energetice, care şi-au facut educaţia de ştiinţele naturii în anii ’80 din revistele lui Adrian Păunescu. El era singurul pe vremea aceea cu voie să pomenească de Mudava, bioenergie şi în general de domeniul ăsta misterios al forţelor nevăzute, ce nu cadra cu linia partidului. Dar Securitatea înţelesese şi ea că mulţimile au nevoie de o supapă spirituală şi că, după ce le-ai luat biserica, trebuie să pui în loc măcar un vraci, un şaman, ceva.

De când cu democratizarea exprimării, cererea a explodat, aşa că asistăm la o competiţie acerbă între înghiţitori de flăcări violete, analişti neuro-verbali şi inventatori de diete-minune, bazate pe colesterol vegetal. Totul spre binele public şi sănătatea naţiei. Pe aşa un fond, este greu să discuţi o idee serioasă, cum e cea a ministrului sănătăţii, de suprataxare a alimentelor „dăunătoare”.

Trec peste dificultatea practică de a le defini: unii se leagă de locul unde se consumă („fast-food”), alţii de compoziţie („conservanţi, coloranţi, etc.”). Cu o listă-anexă la lege, care va fi veşnic contestată şi făcută armonică de grupurile de lobby, dificultatea s-ar putea depăşi, ca şi în statele occidentale.

Trec şi peste ideea de bază, care este una funda