Fotbalistul de 27 de ani spune că acum nu are de gând să revină în Giuleşti, dar când se va întoarce nu va ţine cont de aspectul financiar.

Daniel Niculae joacă de trei ani şi jumătate în campionatul Franţei, la Auxerre, una dintre echipele de tradiţie ale Hexagonului. Fostul rapidist a depăşit cea mai neagră perioadă a carierei lui, influenţată de moartea tatălui său, şi a revenit în noiembrie 2009 la echipa naţională, marcând golul victoriei în partida cu Polonia. Acum e din nou printre tricolori şi s-a înscris, în viziunea selecţionerului Răzvan Lucescu, pentru un loc de titular al primei reprezentative în campania de calificare pentru Euro 2012.

„Adevărul": Ce ai învăţat după aproape patru ani petrecuţi în fotbalul mare?

Daniel Niculae: Că în străinătate trebuie să ai singur grijă de tine. Tu răspunzi pentru ceea ce faci şi de tine depinde aproape totul.

Mai concret, la ce te referi?

Nu te cocoloşeşte nimeni ca în România. La noi mai vine antrenorul, te mai întreabă cum te simţi, cum ai dormit azi-noapte, dacă te doare ceva, apoi mai vine preşedintele, te întreabă şi el dacă îţi merge maşina bine, dacă ai nevoie de ceva. Ei bine, în străinătate nu e aşa. Ajungi la echipă, intri în program şi dacă te pregăteşti bine joci.

Să înţeleg că nu se preocupă nimeni de tine în mod special?

Cam aşa ceva. Să luăm exemplul meu. M-am dus la Auxerre în 2006. Erau în lot vreo 16 străini. Pentru ei, dar şi pentru antrenor, eram un vârf din România, care venea de la o formaţie, Rapid, de care jumătate nici nu auziseră. E ca şi cum ar veni la Rapid un atacant de la o echipă din Macedonia. A trebuit să mă descurc singur şi să mă obişnuiesc cu ideea că doar eu mă pot ajuta pentru a depăşi perioada de acomodare.

Nici antrenorul nu te băga în seamă?

Doar atât cât credea el că e nevoie şi nu mai mult decât pe ceilalţi. Am