Nu ştiu alţii cum sunt dar eu m-am bucurat foarte tare când am aflat că vine Bob Dylan la Bucuresti, pe 2 iunie, la Stadionul Iolanda Balas.

Îl “ştiu” pe Dylan de prin liceu, datorită unui prieten, Nicu şi profului meu de engleză de atunci, Imre (Imi), un prof care pe lângă poveştile despre Salinger, Oscar Wilde şi Poe nu uita să îmi aducă şi casete (deh, pe atunci casetele “se purtau”) cu Dylan, Doors, Emerson, Lake and Palmer, Nirvana, Faith no More, cam ce avea pe acasă (şi avea muzică gârlă).

Din păcate n-am văzut filmele cu şi despre Dylan, nici documentarul lui Scorsese “No direction home” şi nici “I’m not there” al lui Hayness (cu Cate Blanchett, Christian Bale, Heath Ledger, etc) dar am de gând să le caut până merg la concert.

În fine, la cei spre 70 de ani ai lui Dylan face de toate, scrie versuri pentru muzică, versuri pur şi simplu şi un roman experimental “Tarantula”, compune, cântă, pictează şi mai merge şi prin turnee (mai multe aici) şi pare să le facă pe toate atât de uşor şi firesc încât mie mi-e şi ruşine să mai spun că uneori mi-e lene să merg să-mi cumpăr ţigări de la chioşcul de lângă bloc.

Până una alta ascultaţi:

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu m-am bucurat foarte tare când am aflat că vine Bob Dylan la Bucuresti, pe 2 iunie, la Stadionul Iolanda Balas.

Îl “ştiu” pe Dylan de prin liceu, datorită unui prieten, Nicu şi profului meu de engleză de atunci, Imre (Imi), un prof care pe lângă poveştile despre Salinger, Oscar Wilde şi Poe nu uita să îmi aducă şi casete (deh, pe atunci casetele “se purtau”) cu Dylan, Doors, Emerson, Lake and Palmer, Nirvana, Faith no More, cam ce avea pe acasă (şi avea muzică gârlă).

Din păcate n-am văzut filmele cu şi despre Dylan, nici documentarul lui Scorsese “No direction home” şi nici “I’m not there” al lui Hayness (cu Cate Blanchett