România pare să fie interesată de participarea la proiectul gazoductului South Stream, în ciuda implicării sale în ambiţioasa afacere europeană Nabucco.
România rămâne ataşată proiectului Nabucco, dar nu poate ignora iniţiativele care contribuie la securitatea sa energetică, a explicat premierul Emil Boc, înaintea unei recente reuniuni a şefilor guvernelor ţărilor din regiunea central şi est-europeană.
Spre deosebire de Nabucco, South Stream nu coagulează energiile Uniunii Europene şi nici banii acesteia, cel puţin cei potenţiali, astfel încât parteneriatul cu ruşii poate părea o aventură. Deocamdată nimeni nu a calculat costurile parteneriatului, care, dacă va exista, va fi oricum decis după un studiu de fezabilitate, la care lucrează specialiştii de la Transgaz.
Asocierea cu Gazprom nu ne pune însă în vreo dificultate faţă de partenerii europeni. În domeniul energiei, europenii dau dovadă de mare flexibilitate şi, implicit, de independenţă. Deşi retorica oficială a Bruxellesului critică dependenţa prea mare de gazele naturale ruseşti, în practică, marile puteri europene şi-au şlefuit propriile contracte cu gigantul rus Gazprom şi au schiţat trasee convenabile de conducte, altele decât South Stream.
Este foarte bine ca România să facă parte din ambele proiecte, pentru că, în opinia mea, doar unul se va concretiza, anume acela care va fi terminat primul. Nu cred că vor fi viabile în paralel. Cel care se va face primul îl va anula pe celălalt. South Stream merge mai repede şi are şanse mai mari să se finalizeze şi este prudent să-ţi ţii o opţiune deschisă pe piaţa europeană a energiei, consideră analistul economic Aurelian Dochia.
Incertitudini
Nabucco, gazoduct care are ambiţia de a crea independenţă faţă de gazul rusesc, are mari dificultăţi legate tocmai de asigurarea alimentării acestuia.
Nabucco se bazează pe gazul din C
