Pavel Beteag, un şomer de 56 de ani din Aiud, vinde mărţişoare la Cluj-Napoca alături de cele două fete ale sale. Ideea de a face mărţişoare i-a venit lui bărbatului, la puţin după sărbătorile de iarnă.

Tocmai fusese disponibilizat de la Metalurgica, unde lucrase 37 de ani ca strungar, apoi ca maistru. „Din 500 de lei ai mei, ajutorul de şomaj şi 900 de lei salariul soţiei nu puteam trăi şi să o ţinem pe Eva, fetiţa cea mică la facultate“, spune Beteag.

Au făcut un consiliu de familie, la care a participat şi Adriana, fetiţa cea mare care lucrează ca profesor de desen la Dej. Mama, Ileana, le-a descris o pasăre realizată de bunicul ei, în timpul războiului. „Porumbelul ales pentru multiplicare reprezintă simbolul libertăţii“, mai spune Beteag.

Tehnologie prin încercări

Au fost câteva probleme de ordin tehnic. Lemnul muiat în apă rece s-a rupt. După încercări repetate, cu apă caldă, a putut fi modelat. A ieşit un porumbel stilizat de mici dimensiuni, prins cu ajutorul unui arc de un suport de lemn. Cu toată manopera, lăcuirea, legarea şnurului şi ambalarea, producerea unui mărţişor- porumbel nu depăşeşte o oră şi jumătate. „Am realizat ceva peste 100 de bucăţi. Nu ştiu dacă le vom putea vinde pe toate. Este o experienţă“, spune bărbatul, care se gândeşte să continue afacerea şi pentru anii următori. Chiar dacă încearcă să-şi găsească de lucru în meseria de bază, nu crede că va reuşi.

„Cine mă mai angajează la 56 de ani?“, se întreabă el retoric. A trimis cerere de angajare la o firmă cu capital italian din Sebeş, dar a aflat că este ultima opţiune printre candidaţi. „Se preferă tinerii“, spune el. Va continua să-şi dezvolte hobby-ul din tinereţe, sculptura şi pictura de icoane pe sticlă. Foştii săi colegi disponibilizaţi sunt şi ei în căutarea de locuri de muncă. În plus faţă de familie, Pavel Beteag mai trebuie să aibă