Relaţia dintre mamă şi copil este specială şi nu are substitut. De ea depinde felul în care cel mic creşte, echilibrul său şi personalitatea de mai târziu. Este atât de complexă, încât include şi dragostea paternă.
Printre sfaturi şi îndemnuri, reţete şi ponturi despre cum să ai o carieră de succes, cum să echilibrezi timpul petrecut la serviciu cu cel dedicat familiei sau despre cum să descoperi cel mai scurt drum spre fericire, ar trebui să-şi găsească loc şi recomandările oferite de una dintre cele mai importante psihanaliste din Franţa şi din lume, Françoise Dolto, scrie avantaje.ro.
Ce presupune maternitatea, care este idealul feminin şi care sunt consecinţele, pe plan psihologic, ale avortului, sunt câteva dintre subiectele „la ordinea zilei“ cu care psihologii se confruntă în fiecare zi, în încercările de a rezolva problemele pacienţilor. Răspunsurile lui Françoise Dolto pot fi un prim îndemn care să te ghideze în descoperirea propriei identităţi şi, de ce nu, te pot reorienta spre lucrurile şi persoanele cu adevărat importante din viaţa ta.
Există un instinct matern? Da, există femei materne a priori, chiar şi în rândul celor care nu sunt mame. Femeile care au mai mulţi copii îşi iubesc toţi copiii, dar au o preferinţă agresivă pentru cei care seamănă cu ele.
Dar dragostea paternă? Există ea înainte ca bărbatul să devină tată? Tatăl copilului este permanent inclus în mamă, fie că aceasta este sau nu conştientă de aceasta. La fel se întâmplă şi cu copilul. Un copil dă impresia că îşi iubeşte numai mama. De fapt, el iubeşte o mamă cooptată de un tată. Încă de la început există o astfel de trinitate. Când se implică, copilul nici nu-şi dă seama că are un tată. Dar dacă el nu este prezent, copilul realizează că îi lipseşte ceva. Pentru copil, mama este o mamă-tată.
Ce se întâmplă când părinţii se despart? Copilul nu va simţi această rup
