Am primit la redacţie un mesaj din partea cunoscutului istoric britanic Dennis Deletant, care a demisionat din Consiliul Ştiinţific al IICCMER.

Motivul demisiei mele a fost că nu am fost consultat în prealabil despre modificarea fundamentală a statutului IICCMER, care omite punctul f) din articolul 3 (Hotărâre 1372 din 18 noiembrie 2009), care permitea IICCMER să sesizeze organele de cercetare penală privind acţiunile care au lezat drepturile şi libertăţile omului în perioada dictaturii comuniste. Tocmai acest aspect al activităţii IICCMER era una din sarcinile principale - sunt, bineînţeles, şi altele - ale unei instituţii cu titlul Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România. De asemenea, din punctul de vedere organizatoric, sunt împotrivă, ca şi, de altfel, colegul meu din consiliu, Radu Ioanid, ideii ca preşedintele Consiliului IICCMER să aibă prerogative executive în structura IICCMER.

Ca o instituţie academică să se bucure de respect internaţional este nevoie ca poziţia de director managerial să fie deosebită de cel consultativ. Nu pretind ca forurile de decizie să asculte de părerea mea, dar mi se pare o lipsă de bună-cuviinţă din partea guvernului să schimbe statutul unei instituţii guvernamentale fără măcar să-i anunţe în prealabil pe toţi membrii consiliului ştiinţific, numiţi ei înşişi chiar de un guvern al României, mai ales că unii dintre aceşti membri au dăruit mult timp, în mod voluntar, deci fără remuneraţie, în sprijinirea activităţii acestui institut. Nu văd ce are a face această modificare a statutului IICCMER cu nevoia de a respecta anumite condiţii recomandate de FMI, în vederea îmbunătăţirii situaţiei economice din România.

După părerea mea şi a altora, este imperios necesară depolitizarea IICCMER. Înlocuirea unui grup politic cu un altul la conducerea unei instituţii nu poate decât să convingă un special