Volumul „Şahinşahul“ este expresia unui jurnalism compozit, necanonic, expresiv, literar. Ryszard Kapuscinski, unul dintre cei mai mari jurnalişti contemporani, scrie în această carte despre dictatura şahului Reza Pahlavi, anterioară regimului dictatorial al ayatollahului Khomeini.

Iată un fragment de portret al şiiţilor, „părinţii" terorismului actual:

„Iranul se transformă în cea mai neliniştită provincie a imperiului musulman. Aici, mereu complotează cineva, mereu se stârneşte câte o revoltă, tot felul de emisari mascaţi umblă de colo-colo, puzderie de hârtii secrete, de manifeste trec din mână-n mână. Reprezentanţii forţelor de ocupaţie - guvernatorii arabi - seamănă teroarea, dar rezultatele sunt contrare aşteptărilor.

Ca răspuns la teroarea oficială, şiiţii iranieni pornesc lupta, dar nu făţiş, căci sunt prea slabi pentru asta. Unul dintre elementele comunităţii şiite devine de-acum înainte banda teroristă. Până în zilele noastre aceste mici organizaţii teroriste, bine mascate, necunoscând frica şi mila, seamănă groaza în Iran. Jumătate din crime, atribuite ayatollahilor, sunt de fapt urmare a sentinţelor date de aceste grupări.

În general, se consideră că şiiţii, primii în istoria lumii, au elaborat teoria terorii individuale şi au aplicat-o cu metodă de luptă. Acest tip de terorism este produsul disputelor ideologice purtate de veacuri în sânul şiismului. Ca orice comunitate persecutată, condamnată la o viaţă de ghetou şi luptând pentru existenţă, şiiţii se disting prin înverşunare, prin grija obsesivă, fanatică pentru puritatea doctrinei lor...

Toate schismele - şi au fost cu zecile în istoria şiismului - au avut un numitor comun: au fost schisme de extremă stângă. Întotdeauna s-a găsit câte o facţiune fanatică, ce ataca masa celorlalţi coreligionari, acuzându-i de pierderea zeului, de dispreţuire a poruncilor credinţei, de comod