Cadavrele Ceauşeştilor, "mercenarii refugiaţi în munţi", răfuielile din noul guvern, copiii bolnavi de SIDA, lipsa hranei şi prostituatele apărute ca ciupercile după ploaie făceau din România vedeta negativă a presei occidentale. După câteva decenii de închistare forţată, românii descopereau, cu entuziasm, comunicarea liberă cu "străinătatea". Mai ales francezii şi belgienii s-au mobilizat pentru a aduce în ţară ca "ajutoare" tone de cărţi, de reviste şi ziare. Încăă din 31 decembrie 89, de la Paris a plecat spre Bucureşti un camion cu trei tone şi jumătate de cărţi. Prin organizaţia Médecins du Monde, firmele Thomson şi Actuel au instalat primul radio FM la Bucureşti.
Dintre publicaţiile ajunse la Bucureşti cu "medicii lumii", la început de ianuarie, amintim: Libération, Le Monde, Croix, Figaro, l'Humanité, Paris-Match, Elle, Express, Événement de jeudi. La 17 ianuarie Paris-Match avea pe copertă poza gavroche-ului autohton fluturând tricolorul găurit.
Curând, prea curând ziarele străine au trecut de la elogiul revoluţiei române la controverse şi întrebări supărătoare. Misterele care au ţinut ocupate maşinile de scris ale francezilor de la cotidianul Le Monde, în primele zile ale lui ianuarie 1990, au fost: momentul precis al înfiinţării Frontului Salvării Naţionale (FSN), implicarea sovieticilor în Revoluţie, legitimitatea lui Ion Iliescu, numărul morţilor din decembrie, soarta cadavrelor lui Elena şi Nicolae Ceauşescu, problema teroriştilor, viitorul securiştilor.
MÂNA MOSCOVEI
Se specula în Franţa, aşadar, că Frontul apăruse cu şase luni înainte de evenimentele din decembrie 1989. Nu fusese o revoluţie, prin urmare, ci o lovitură de stat. Silviu Brucan, într-un interviu acordat canalului TV britanic ITN, încurca şi mai tareiţele susţinând că în noiembrie 1989 fusese personal în vizită la Moscova unde obţinuse promisiunea c