Etapa a doua a returului a fost parcă mai în rostul ei. Surprizele n-au depăşit stadiul tentativei. La vremea notării definitive, rezultatele s-au aşezat într-o normalitate cuminte. Plăcut ar fi fost ca această confirmare a aşteptărilor să aibă suport într-un fotbal ceva mai pretenţios. Dar cu pretenţiile mai uşor!
Victoriile aparţin de obicei unor competitori modeşti, care au privilegiul de a întâlni adversari şi mai modeşti. Marea şansă a campionatului nostru rămâne aceea că aritmetica supravieţuieşte secetei de valoare. Şi această aritmetică a ticluit un clasament al dracului de strâns, un clasament numai bun să înfierbânte orgolii peste măsură.
Performera debutului de sezon rămâne Dinamo. Cu cele şase puncte vârâte la teşcherea, "câinii" recuperează masiv din handicapul turului de campionat şi acontează perspective înalte. Vecinii de palier încearcă să agaţe de aplombul dinamoviştilor şi oarece pricini legate de arbitraj. Acuză ei faptul că taraful fluieraşilor de la CCA bagă la greu dedicaţii pentru Borcea, Prunea şi onoraţii coechipieri. Nu zic că pârâţii n-ar avea ştaif de şefi de orchestră. Dar nu vreau să mă grăbesc. Aştept să văd dacă lângă duetul Augustus - Balaj vor mai presta şi alţi ţambalagii ai arbitrajului.
Rapidul şi Unirea Urziceni au terminat la egalitate în Giuleşti. Dar şi acest meci a beneficiat de prelungiri cu cântec. Dintre textieri nu putea lipsi cel egal doar cu sine. Adică inconfundabilul Mihai Stoica. Memeluşul a băgat-o în aţe dur: Că Unirea a jucat o repriză fără adversar, că Unirea merita să câştige, că echipa sa a fost dezavantajată clar de arbitru. Copos a fost de acord cu Mihai Stoica, dar dimpotrivă! Copos a spus că Tudor a avut o zi proastă, dar că a arbitrat împotriva giuleştenilor.
Dacă ar fi să aleg între adevărurile lui Mihai Stoica şi George Copos, îl prefer pe cel al lui M
