Marţi s-au împlinit 18 ani de la declanşarea conflictului armat de la Nistru din 1992 - un război în care tânărul stat independent Republica Moldova a încercat să se apere de gardiştii transnistreni sprijiniţi de armata rusă şi de cazacii de pe Don. Acordul de încetare a focului a fost semnat la 21 iulie 1992 de către ex-preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, şi de ex-preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur.

După boicotarea de Chişinău a referendumului unional, care avea să decidă soarta URSS, Moscova începuse să-şi facă griji de o eventuală unire a Moldovei cu România. Aşa a luat naştere, în noaptea de 1 spre 2 martie 1992, conflictul moldo-rus de la Nistru. Ofiţerul Ion Levinţa se afla în acea noapte în Comisariatul de poliţie din Dubăsari ­ primul atacat de forţele separatiste: "În jurul comisariatului se adunase vreo 300 de gardişti, cazaci - toţi înarmaţi cu automate, mitraliere şi trei blindate. M-au sunat şi mi-au spus: «Noi l-am omorât pe Silcenko. În noaptea aceasta o să fiţi ucişi toţi!»".

Măcelul a început la ordinul agentului rus Igor Smirnov, actualmente un fel de preşedinte al autoproclamatei republici transnistrene. Ex-ministrul moldovean al Securităţii, Tudor Botnaru, susţine că "Smirnov a fost acela care a luat hăţurile în mâini, având în spate trupele Uniunii Sovietice care erau cazate în Tiraspol şi indicaţiile primite de la Moscova". Informaţia precum că Rusia a provocat acel război a fost confirmată şi de un alt ex-ministru al Securităţii Republicii Moldova, Anatol Plugaru: "Moscova, ca şi oricare altă metropolă, nu a dorit, nu doreşte şi la sigur că nu va dori ca acest teritoriu să iasă de sub controlul ei. Cu atât mai mult atunci... În realitate, Rusia a făcut tot posibilul ca să genereze acel război ca să scindeze populaţia şi teritoriul", a spus Plugaru.

Fără armată şi fără alte structuri de forţă, poliţiştii moldov