Septicemia este o condiţie patologică foarte gravă, cu potenţial fatal, în care organismul se luptă cu o infecţie severă, generalizată, produsă de agenţi patogeni ce pătrund, persistă şi se multiplică în sânge. Aceasta reprezintă o urgenţă medicală absolută, bolnavul trebuind să fie internat în spital, deseori într-o secţie de terapie intensivă. În septicemie există totdeauna un focar primordial de infecţie, uneori evident, cunoscut, alteori nedepistat. Din cauza unor factori care ţin atât de virulenţa microorganismului, cât şi de particulărităţile bolnavului, germenii trec în sânge, unde persistă şi se multiplică, putând genera noi focare infecţioase la distanţă. În mod paradoxal, manifestările extrem de grave sunt determinate nu doar prin acţiunea organismului patogen sau a produselor sale, ci şi de reacţia de apărare a organismului, care este supradimensionată, anormală.

MALADII FRECVENTE

Septicemiile sunt maladii severe şi, din păcate, destul de răspândite. OMS avansează o incidenţă de 3/1000 în întreaga lume, mortalitatea înscriindu-se de la 20%, până la 50% sau 80%. În ultimii 20 de ani, numărul de îmbolnăviri a crescut cu 8% pe an şi mortalitatea, practic, s-a dublat.

Contribuie la asta îmbătrânirea populaţiei, proporţia crescută de bolnavi cronici, înmulţirea patologiei oncologice, sporirea numărului de manevre şi intervenţii chirurgicale, dar şi selectarea unor tulpini rezistente de germeni, din cauza folosirii abuzive a antibioticelor. De la început trebuie făcută diferenţierea dintre septicemie şi o simplă bacteriemie, adică o prezenţă tranzitorie şi, în general, inofensivă a germenilor în sânge, care nu se însoţeşte de semne clinice, aşa cum se întâmplă, de pildă, după o extracţie dentară septică.

Focarul infecţios iniţial poate fi situat la nivel pulmonar (pneumonii), urinar, gastro-intestinal (colecistite, c