Scandalul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a căpătat conotaţii care trec din zona individualului şi a politicului, aşa cum se configurau ele din protestele lui Marius Oprea şi ale numeroşilor lui susţinători, în cea a intenţiei de îngropare a investigaţiilor privind comunismul. Numirea, prin decizie a primului ministru, sâmbătă, 28 februarie, a lui Vladimir Tismăneanu şi a lui Ioan Stanomir în locul lui Marius Oprea şi Dinu Zamfirescu şi, mai ales, modificarea statutului Institutului prin Ordonanţa 134/23 februarie 2010 au dat naştere unui val de luări de poziţie privind restrângerea atribuţiilor IICCMER, în sensul stopării acţiunilor de sesizare a organelor de cercetare penală privindu-i pe foştii securişti. Cu alte cuvinte, se acreditează ideea că guvernul urmăreşte, aşa cum susţine Oprea şi după el mulţi alţii, „teoretizarea investigării crimelor comunismului, transferul lor în bibliotecă“.

Scandalul s-a amplificat şi nu doar mai vechii sprijinitori ai rămânerii lui Marius Oprea la conducerea Institutului, dar şi numeroşi istorici, reuniţi la Praga în urmă cu câteva zile la conferinţa Crimes of the Communist Regimes, au protestat faţă de decizia Cabinetului Boc. „Noi, subsemnatarii, şi instituţiile pe care le reprezentăm ne exprimăm deosebita îngrijorare în legătură cu recentele evenimente din Republica Cehă şi din România, care vor să reducă activitatea instituţiilor menite să investigheze şi să dezvăluie crimele comunismului, anume Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare (Republica Cehă) şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Considerăm că aceste instituţii şi activităţile lor trebuie întărite şi susţinute pentru a asigura condamnarea crimelor comunismului şi aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi“, spun cei peste 100 de semnatari ai pr